Varu Sandel – Zgarcitul – Cantece si Bancuri 2013

Varu Sandel – Zgarcitul – Cantece si bancuri 2013
Extras de pe albumul ”Cantece si Bancuri”
Concept Varu Sandel
http://www.youtube.com/musicmondoromania
musicmondodistribution@gmail.com
www.varusandel.ro
PRODUCATOR ION CONSTANTIN
SIGHETUL MARMATIEI-ROMANIA-2013
Partener media HORA TV

VARU SANDEL – ZGARCITUL
VERSURI
Nu stiu Doamne ce-ai gandit cand ma plamadeai
M-ai facut asa zgarcit de nu te asteptai
Ca-s zgarcit de cand ma stiu va spun, va spun
Ca-s zgarcit din tata-n fiu adun, adun

De-mi vine sa-I dau o gura la nevasta me
Nu-I dau nici o tucatura ca e tucatura me
Ca-s zgarcit de cand ma stiu va spun, va spun
Ca-s zgarcit din tata-n fiu adun, adun
Nu am dat si nici n-oi da, un ban, un ban
Vorba care-o zic intr-una-I ca n-am, ca n-am

Si de cumva stau la masa cu prietenii mei
Manc ce ramane pe acolo sa plateasca ei
Ca-s zgarcit de cand ma stiu va spun, va spun
Ca-s zgarcit din tata-n fiu adun, adun
Nu am dat si nici n-oi da, un ban, un ban
Vorba care-o zic intr-una-I ca n-am, ca n-am

Copii-s destepti la scoala si vor la liceu
Eu vreu profesionala ca nu platesc eu
Ca acolo statu, statu le plateste internatu
Si eu nu-s avar dar am arici la buzunar
Ca-s zgarcit de cand ma stiu va spun, va spun
Ca-s zgarcit din tata-n fiu adun, adun
Nu am dat si nici n-oi da, un ban, un ban
Vorba care-o zic intr-una-I ca n-am, ca n-am

Aerul din casa mea eu vreau sa-l respir
Nu intra in casa nimeni, n-am un musafir
Ca-s zgarcit de cand ma stiu va spun, va spun
Ca-s zgarcit din tata-n fiu adun, adun

Varu Sandel – Paduraru’
Album „Cei trei verisori”
PRODUCATOR ION CONSTANTIN
SIGHETUL MARMATIEI-ROMANIA-2013
http://www.youtube.com/musicmondoromania
http://www.youtube.com/user/PetrecereRomaneasca
contact musicmondodistribution@gmail.com
Partener media HORA TV

Indrăgitul personaj interpretat de actorul Alexandru Pop este prezent la Drobeta-Turnu-Severin în calitate de prezentator al Festivalului Ţărilor Dunărene, iar prezenţa sa nu a putut trece neobservată, mai ales că a fost recunoscut şi salutat cu căldură de toată lumea. În stilul său caracteristic, Văru’ Săndel ne-a acordat un interviu „de tot râsul”. Cu alte cuvinte, văruţul ne-a dovedit, pe viu, că este un om plin de viaţă, mereu pus pe şotii.

Reporter: Care a fost pri­mul lucru pe care l-ai făcut, atunci când ai pus piciorul în orăşelul nostru?

Sandu Pop: Îmi place ora­şul, îmi plac oamenii de aici. Ce-am făcut prima dată… am fost la Taverna, dar nu zic a cui! Am mâncat, ne-am întâlnit cu organizatorii, cu domnul director (n.r. Marian Popescu, director Centrul Cultural „Ni­chita Stănescu”), ne-a spus cam ce avem de făcut pentru astăzi (n.r. ieri), că am venit de ieri (n.r. miercuri). Mai am nişte prieteni lumânărari, care se ocupă cu sculptura în ceară şi sunt şi ei aici ca să expună nişte lumânări foarte fru­moase, parfumate. Şi m-am întâlnit şi cu ei. Şi, bineînţeles, dacă tot îl am pe colegul şi prietenul meu Şerban Geor­gevici cu mine, n-am putut să nu bem şi un şpriţ prelung de vară.

Rep: Cum vine şcoala pentru cea mică?

S.P.: Vine cu emoţii pentru că a încheiat un ciclu din viaţa şcolară, iar acum trece într-a cincea. Suntem cu toţii foarte curioşi cum se va adapta la doamna dirigintă, cu pro­fesorii, cu fiecare materie.

Rep: Cum a fost trecerea ta în clasa a cincea?

S.P.: Eram undeva prin Bistriţa, cu părinţii mei, care lucrau acolo la un şantier, în Colibiţa. A fost o trecere fru­moasă, pentru că m-au ales co­mandantul unităţii de pionieri, chiar în clasa a cincea. Pentru că avusesem o inspecţie şi am răspuns la toate întrebările despre realizările comunis­mu­lui. Şi am spus eu câteva rea­lizări despre care ştiam eu: Transfăgărăşeanul, Canalul Du­năre-Marea Neagră, şi di­rectoarea a zis: „Sandu, un adevărat comandant de uni­tate!” Alegerile urmau peste o săptămână şi toată şcoala a ridicat mâna pentru mine. Şi eram în competiţie cu băiatul şefei de şantier, şi cu băiatul aprozariţei, care era mai mare decât şeful de şantier. Iar mama, vreau să spun, că parcă era primăriţa Bistriţei, aşa mergea pe acolo după ce m-au ales.

Rep: Apoi ai evadat din Ardeal şi ai ajuns în Bucu­reşti. Cum ai ajuns la te­leviziune?

S.P.: În Bucureşti am ter­minat o altă etapă importantă din viaţa mea, facultatea. Am dat concurs la teatrul de co­medie, a început o altă etapă, de aici, au venit televiziunile printr-un prieten, Dan Tufaru, Dumnezeu să-l odihnească. El m-a luat sub aripa lui, m-a susţinut şi mi-a arătat ce am de făcut. Am început cu dublaje la desene animate, vocea lui Scooby Doo fiind a mea.

Rep: Vei ieşi la pensie tot ca Văru’ Săndel?

S.P.: Nu pot să-mi prevăd viitorul, dar sper din tot sufletul să meargă treaba, mai ales că am grijă de personaj tot timpul şi-l primenesc.