Varu Sandel si Vasile Coca – La fan

VARU SANDEL SI VASILE COCA – LA FAN
Album ”Cei trei verisori”
Versuri
Mai vecine mai om bun
Hai ajuta-ma la fan
Ca norii negri se anuna
Ia cum fulgera si tuna

Te ajut si-s bucuros
Vad ca fanul ti-i pe jos
Uite ploaia ia cum vine
Tu bazeaza-te pe mine

Fanu-i fan si iarba-i iarba
Vine ploaia nu te intreaba
Noi doi va rugam frumos
Sa nu lasati fanul pe jos

Fanu-i fan nu-i iarba cruda
De n-ai vecini sa te auda
Si sa ajute la nevoi
O sa aveti fanul ca noi

Foarte bine foarte bine
Cum aduni fanul vecine
Fanul singur ti se aduna
Cand stai tu cu furca in mana

Lasa gura lasa, lasa
Ia grebla de dupa casa
Uite-te ca ploaia vine
Da cu grebla dupa mine

Nu te uiti mintenas ploua
Ca ala la poarta noua
Ajuta-ma omule
Sa-mi adun capitele

Vezi si acolo intre pruni
Aduna ca bine aduni
Vai cum nimic nu te incurca
Nici la grebla nici la furca

Indrăgitul personaj interpretat de actorul Alexandru Pop este prezent la Drobeta-Turnu-Severin în calitate de prezentator al Festivalului Ţărilor Dunărene, iar prezenţa sa nu a putut trece neobservată, mai ales că a fost recunoscut şi salutat cu căldură de toată lumea. În stilul său caracteristic, Văru’ Săndel ne-a acordat un interviu „de tot râsul”. Cu alte cuvinte, văruţul ne-a dovedit, pe viu, că este un om plin de viaţă, mereu pus pe şotii.

Reporter: Care a fost pri­mul lucru pe care l-ai făcut, atunci când ai pus piciorul în orăşelul nostru?

Sandu Pop: Îmi place ora­şul, îmi plac oamenii de aici. Ce-am făcut prima dată… am fost la Taverna, dar nu zic a cui! Am mâncat, ne-am întâlnit cu organizatorii, cu domnul director (n.r. Marian Popescu, director Centrul Cultural „Ni­chita Stănescu”), ne-a spus cam ce avem de făcut pentru astăzi (n.r. ieri), că am venit de ieri (n.r. miercuri). Mai am nişte prieteni lumânărari, care se ocupă cu sculptura în ceară şi sunt şi ei aici ca să expună nişte lumânări foarte fru­moase, parfumate. Şi m-am întâlnit şi cu ei. Şi, bineînţeles, dacă tot îl am pe colegul şi prietenul meu Şerban Geor­gevici cu mine, n-am putut să nu bem şi un şpriţ prelung de vară.

Rep: Eşti o persoană veselă, un actor foarte bun, un om care ştie să guste viaţa. Care e diferenţa dintre Săndel şi Văru’ Săndel?

S.P.: E o diferenţă mare, pentru că Văru’ Săndel nu are pro­bleme cu întreţinerea, cu copiii, cu şcoala, cu ghioz­da­nul, cu uniformele. Sandu Pop în schimb are de toate în cap: facturi, telefoane, întreţinere, asigurări. Doar că, dacă dă Dumnezeu şi e totul în regulă, Văru’ Săndel e bun muncitor şi face bani, iar Sandu Pop îi cheltuieşte.

Rep: Cum vine şcoala pentru cea mică?

S.P.: Vine cu emoţii pentru că a încheiat un ciclu din viaţa şcolară, iar acum trece într-a cincea. Suntem cu toţii foarte curioşi cum se va adapta la doamna dirigintă, cu pro­fesorii, cu fiecare materie.

Rep: Cum a fost trecerea ta în clasa a cincea?

S.P.: Eram undeva prin Bistriţa, cu părinţii mei, care lucrau acolo la un şantier, în Colibiţa. A fost o trecere fru­moasă, pentru că m-au ales co­mandantul unităţii de pionieri, chiar în clasa a cincea. Pentru că avusesem o inspecţie şi am răspuns la toate întrebările despre realizările comunis­mu­lui. Şi am spus eu câteva rea­lizări despre care ştiam eu: Transfăgărăşeanul, Canalul Du­năre-Marea Neagră, şi di­rectoarea a zis: „Sandu, un adevărat comandant de uni­tate!” Alegerile urmau peste o săptămână şi toată şcoala a ridicat mâna pentru mine. Şi eram în competiţie cu băiatul şefei de şantier, şi cu băiatul aprozariţei, care era mai mare decât şeful de şantier. Iar mama, vreau să spun, că parcă era primăriţa Bistriţei, aşa mergea pe acolo după ce m-au ales.

Rep: Apoi ai evadat din Ardeal şi ai ajuns în Bucu­reşti. Cum ai ajuns la te­leviziune?

S.P.: În Bucureşti am ter­minat o altă etapă importantă din viaţa mea, facultatea. Am dat concurs la teatrul de co­medie, a început o altă etapă, de aici, au venit televiziunile printr-un prieten, Dan Tufaru, Dumnezeu să-l odihnească. El m-a luat sub aripa lui, m-a susţinut şi mi-a arătat ce am de făcut. Am început cu dublaje la desene animate, vocea lui Scooby Doo fiind a mea.

Rep: Vei ieşi la pensie tot ca Văru’ Săndel?

S.P.: Nu pot să-mi prevăd viitorul, dar sper din tot sufletul să meargă treaba, mai ales că am grijă de personaj tot timpul şi-l primenesc.